liuliu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)liúliu interj. – (
Mold.,
Trans.) Interjecție alintătoare în cîntecele de leagăn. Creație spontană,
cf. rut. ljuli-ljuli (Berneker 759; Scriban). –
Der. liuliuț, s. n. (
Maram., leagăn);
lului, vb. (a adormi cu cîntece de leagăn), pare o creație inventată de
N. Crainic.
liuliu (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)liuliu, (liule) – Cuvinte ce le zic mamele legănându-și copiii: liule, liuliu coconu, ori haia, haia cocoană. Identic cu nani, nani (Țiplea 1906). – Creație expresivă.
liuliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)liú-liu (
reg.)
interj.lĭulĭu (Dicționaru limbii românești, 1939)lĭúlĭu interj. (rut.
lĭúli-lĭúli, rus.
lĭulĭú, nani-nani,
liúlĭka, leagăn; asemenea sîrb. bg. Bern. 1, 759).
Mold. Trans. Nani-nani, cîntecu copiilor ca să adoarmă.