lăutăresc - explicat in DEX

lăutăresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂUTĂRÉSC, -EÁSCĂ, lăutărești, adj. Caracteristic lăutarilor, de lăutar. [Pr.: lă-u-] – Lăutar + suf. -esc.

lăutăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) lăutărésc, -eáscă adj. De lautar: diblă lăutărească. V. gășcăresc.

lăutăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) lăutărésc v. intr. Trăĭesc ca lăutar.

lăutăresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lăutărésc (lă-u-) adj. m., f. lăutăreáscă; pl. m. și f. lăutăréști

lăutăresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lăutăresc a. de lăutar: dible lăutărești OD.

lăutăresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂUTĂRÉSC, -EÁSCĂ, lăutărești, adj., s. f. 1. Adj. Caracteristic lăutarilor, de lăutar. 2. S.f art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: lă-u-] — Lăutar + suf. -esc.