lăutărește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂUTĂRÉȘTE adv. În felul lăutarilor, ca lăutarii. [
Pr.:
lă-u-] –
Lăutar +
suf. -ește.lăutărește (Dicționaru limbii românești, 1939)lăutăréște adv. Ca lăutariĭ:
a cînta lăutărește.lăutărește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lăutăréște (lă-u-) adv.lăutărește (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂUTĂRÉȘTE adv. în felul lăutarilor, ca lăutarii. [
Pr.:
lă-u-] —
Lăutar +
suf. -ește.