lăuruscă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂURÚSCĂ, lăuruște, s. f. (
Reg.) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre
(Vitis silvestris). [
Pr.:
lă-u-. –
Var.:
răurúscă, rourúscă s. f.] –
Lat. labrusca.lăuruscă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lăurúscă (lăurúște), s. f. –
1. Viță sălbatică. –
2. Agriș sălbatic. –
Var. rourușcă. Lat. labrŭsca (Pușcariu 956; Candrea-Dens., 968; REW 4814; DAR),
cf. it. lambrusca, fr. lambruche, lambrusque, sp. labrusca, alb. lërrušk (Philippide, II, 645).
Var. arată o încrucișare cu
rouă.lăuruscă (Dicționaru limbii românești, 1939)lăurúscă f., pl.
ște și
ștĭ (lat.
lăbrusca, lăuruscă; fr.
lambruche, lambrusque. Cp. cu
fiulă, sulă ș. a.).
Munt. Viță sălbatică. – În Mold. și
răurúscă, rourúscă, în Munt. și
agurizar.lăuruscă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂURÚSCĂ, lăuruște, s. f. (
Reg.) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre
(Vitis silvestris). [
Pr.:
lă-u-. —
Var.:
laurúșcă, răurúscă s.f] –
Lat. labrusca.