lăuda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂUDÁ, láud, vb. I.
Tranz. A exprima prin cuvinte prețuirea, stima față de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦
Refl. A spune despre sine însuși cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. ◊
Expr. (
Fam.)
Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? ♦
Refl. A face pe grozavul; a se grozăvi. [
Pr.:
-lă-u-] – Din
lat. laudare.lăuda (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lăudá (láud, lăudát), vb. –
1. A elogia, a admira. –
2. (
Refl.) A se făli. –
3. (
Refl.) A se crede, a fi încrezut. –
Mr. alavdu, alăvdare. Lat. laudāre (Pușcariu 953; Candrea-Dens., 962; REW 4938; DAR; Pascu, I, 31),
cf. alb. lëvdoń (Philippide, II, 645),
it. lodare, prov. lauzar, fr. louer, cat. lloar, sp. loar, port. louvar. –
Der. laudă, s. f. (elogiu, lăudare, îngîmfare), postverbal sau direct din
lat. laudem, cf. alb. laft, sp.,
port. loa; lăudoare, s. f. (
înv., elogiu, laudă), din
lat. pop. laudōrem (Candrea-Dens., 966);
lăudărie, s. f. (
înv., îngîmfare);
lăudăroș(en)ie, s. f. (îngîmfare);
lăudăciune, s. f. (
înv., elogiu), din
lat. laudatiōnem; lăudător (
var. înv. lăudătoriu),
adj. (elogios), din
lat. laudatōrius (REW 4939);
lăudăros (
var. Banat
lăuduros),
adj. (îngîmfat);
lăudabil, adj., după
it. laudabile; prealăuda, vb. (
înv., a se lăuda), după
sl. pohvaliti.lăuda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lăudá (a ~) (lă-u-) vb.,
ind. prez. 3
láudă (la-u-)lăuda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂUDÁ, láud, vb. I.
Tranz. A exprima prin cuvinte prețuirea, stima față de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦
Refl. A spune despre sine însuși cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. ◊
Expr. (
Fam.)
Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? ♦
Refl. A face pe grozavul; a se grozăvi. [
Pr.:
lă-u-] —
Lat. laudare.lăudà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lăudà v.
1. a releva meritul cuiva;
2. a glorifica:
lăudați pe Domnul; 3. a se făli:
se laudă prea mult. [Lat. LAUDARE].