lăudăroșie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂUDĂROȘÍE s. f. (Rar) Lăudăroșenie. [
Pr.:
lă-u-] –
Lăudăros +
suf. -ie.lăudăroșie (Dicționaru limbii românești, 1939)lăudăroșíe f. Defectu de a te tot lăuda.
lăudăroșie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lăudăroșíe (rar)
(lă-u-) s. f.,
art. lăudăroșía, g.-d. lăudăroșíi, art. lăudăroșíeilăudăroșie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂUDĂROȘÍE s. f. (Rar) Lăudăroșenie. [
Pr.:
lă-u-]
— Lăudăros +
suf. -ie.