lăudăroșenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂUDĂROȘÉNIE, lăudăroșenii, s. f. Exagerare (sistematică) a meritelor proprii; laudă de sine; lăudăroșie, fanfaronadă. [
Pr.:
lă-u-] –
Lăudăros +
suf. -enie.lăudăroșenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lăudăroșénie (lă-u, -ni-e) s. f.,
art. lăudăroșénia (-ni-a), g.-d. art. lăudăroșéniei; pl. lăudăroșénii, art. lăudăroșéniile (-ni-i-)lăudăroșenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂUDĂROȘÉNIE, lăudăroșenii, s. f. Exagerare (sistematică) a meritelor proprii; laudă de sine; lăudăroșie, fanfaronadă. [
Pr.:
lă-u-] —
Lăudăros +
suf. -enie.