lăturalnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂTURÁLNIC, -Ă, lăturalnici, -ce, adj. Care este așezat, se află la o parte, la o margine; lateral; colateral; (despre drumuri, străzi etc.) izolat, dosnic; lăturaș. ♦
Fig. (Rar) Ocolit, tainic, ascuns. ♦
Fig. Incorect, necinstit. –
Latură +
suf. -alnic.lăturalnic (Dicționaru limbii românești, 1939)lăturálnic, V.
lateral.lăturalnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lăturálnic adj. m.,
pl. lăturálnici; f. lăturálnică, pl. lăturálnicelăturalnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lăturalnic a.
1. ce vine de o parte, dosnic:
căi pustii și lăturalnice Od.;
2. fig. accesoriu.
lăturalnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂTURÁLNIC, -Ă, lăturalnici, -ce, adj. Care este așezat, se află la o parte, la o margine; lateral; colateral; (despre drumuri, străzi etc.) izolat, dosnic; lăturaș. ♦
Fig. (Rar) Ocolit, tainic, ascuns. ♦
Fig. Incorect, necinstit. —
Latură +
suf. -alnic.