lăturaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂTURÁȘ, -Ă, lăturași, -e, adj. 1. (Despre cai; adesea substantivat) Înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stânga cailor dintre hulube.
2. (Rar) Lăturalnic, dosnic. –
Latură +
suf. -aș.lăturaș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LĂTURÁȘ, -Ă (‹
latură)
adj.,
s. m. 1. Adj. (despre cai; și
subst.) Înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stânga calului (sau cailor) dintre hulube.
2. S. m. (La
pl.; în Evul Mediu, în Moldova) Țărani dependenți de pe domeniile feudale, care îndeplineau prestații în muncă, natură și bani în folosul proprietarului. Spre deosebire de
vecini, aveau dreptul la strămutare.
lăturaș (Dicționaru limbii românești, 1939)lăturáș, -ă adj. și s. (d.
lature). Lateral:
cal lăturaș (la praștie, în ceatlăŭ saŭ în stînga alăturĭ de
șeŭaș),
uliță lăturașă, rudă lăturașă. Adjacent, limitrof.
lăturaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lăturáș (
înv.)
adj. m.,
s. m.,
pl. lăturáși; adj. f. lăturáșă, art. lăturáșa, pl. lăturáșelăturaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lăturaș a.
1. alăturat:
cal lăturaș; 2. învecinat.