lătrare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LĂTRÁRE,lătrări, s. f. (Înv.) Lătrat. – V. lătra.
lătrare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lătráre(lă-tra-) s. f., g.-d. art. lătrắrii; pl. lătrắri
lătrare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LĂTRÁRE,lătrări, s. f. (înv.) Lătrat. — V, lătra.