lăstar - explicat in DEX

lăstar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂSTÁR, lăstari, s. m. (Adesea fig.) Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase. ♦ (La pl.) Copăcei tineri, crescuți după tăierea unei păduri (din cioturile rămase). [Pl. și: (n.) lăstare] – Din bg. lastar.

lăstar (Dicționaru limbii românești, 1939)
lăstár, V. vlăstar.

lăstar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lăstár s. m., pl. lăstári

lăstar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lăstar m. 1. mugur de vie, viță tânără; 2. fig. descendenți [Serb. LASTAR]. V. vlăstar.

lăstar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂSTÁR, lăstari, s. m. (Adesea fig.) Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase. ♦ (La pl.) Copăcei tineri, crescuți după tăierea unei păduri (din cioturile rămase). [Pl. și: (n.) lăstare] — Din bg. lastar.