lăstări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂSTĂRÍ, lăstăresc, vb. IV.
1. Intranz. (La
pers. 3) A da lăstari; a înfrăți;
fig. a încolți.
2. Tranz. A suprima lăstarii de prisos. – Din
lăstar.lăstări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lăstărí (a ~) (
înv.,
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. lăstărésc, imperf. 3
sg. lăstăreá; conj. prez. 3
să lăstăreáscălăstări (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂSTĂRÍ, lăstăresc, vb. IV. (
Pop.)
1. Intranz. (La
pers. 3) A da lăstari; a înfrăți;
fig. a încolți.
2. Tranz. A suprima lăstarii de prisos. — Din
lăstar.