lărmălău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂRMĂLẮU, lărmălaie, s. n. (Rar) Hărmălaie, gălăgie, zarvă. –
Larmă +
suf. -ălău.lărmălău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lărmălắu (
pop.)
s. n.,
art. lărmălắul; pl. lărmăláielărmălău (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂRMĂLẮU, lărmălaie, s. n. (
Pop.) Hărmălaie, gălăgie, zarvă. —
Larmă +
suf. -ălău.