lăncier - explicat in DEX

lăncier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂNCIÉR, lăncieri, s. m. Soldat din vechea cavalerie a unor țări, care era înarmat cu lance. [Pr.: -ci-er. – Var.: lăncér s. m.] – Din fr. lancier (după lance).

lăncier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lănciér (-ci-er) s. m., pl. lănciéri

lăncier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lăncier m. soldat din cavalerie înarmat cu o lance.

lăncier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂNCIÉR, lăncieri, s. m. Soldat din vechea cavalerie a unor țări, care era înarmat cu lance. [Pr.: -ci-er. — Var.: lăncér s. m.] — Din fr. lancier (după lance).