lănțușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LĂNȚUȘÓR,lănțușoare, s. n. Lănțișor. – Lanț + suf. -ușor.
lănțușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lănțușór (rar) s. n., pl. lănțușoáre
lănțușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LĂNȚUȘÓR,lănțușoare, s. n. (Rar) Lănțișor. — Lanț + suf. -ușor.