lănțuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂNȚÚȘ, lănțușe, s. n. Lănțișor. –
Lanț +
suf. -uș.lănțuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lănțúș s. n.,
pl. lănțúșelănțuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂNȚÚȘ, lănțușe, s. n. Lănțișor. —
Lanț +
suf. -uș.