lănțișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂNȚIȘÓR, lănțișoare, s. n. Diminutiv al lui
lanț; lanț mic de metal prețios, servind ca podoabă; lanțug, lănțuș, lănțușor. ♦ Lucrătură sau împletitură cu un singur fir, făcută cu acul sau cu croșeta, care are forma unui lanț mic. –
Lanț +
suf. -ișor.lănțișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lănțișór s. n.,
pl. lănțișoárelănțișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂNȚIȘÓR, lănțișoare, s. n. Diminutiv al lui
lanț, lanț mic de metal prețios, servind ca podoabă; lanțug, lânțuș, lănțușor. ♦ Lucrătură sau împletitură cu un singur fir, făcută cu acul sau cu croșeta, care are forma unui lanț mic. —
Lanț +
suf. -ișor.