lămuritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂMURITÓR, -OÁRE, lămuritori, -oare, adj. Care lămurește, explică, care ajută la lămurirea cuiva. –
Lămuri +
suf. -tor.lămuritor (Dicționar de argou al limbii române, 2007)lămuritor, lămuritori s. m. (intl.) bătăuș.
lămuritor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lămuritór adj. m.,
pl. lămuritóri; f. sg. și
pl. lămuritoárelămuritor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂMURITÓR, -OÁRE, lămuritori, -oare, adj. Care lămurește, explică, care ajută la lămurirea cuiva. —
Lămuri +
suf. -lor.