lămâie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂMẤIE, lămâi, s. f. Fructul lămâiului, de formă sferică alungită, cu coaja galbenă, aromată și cu miezul acru, bogat în vitamine. [
Pr.:
-mâ-ie –
Var.: (
reg.)
alămấie s. f.] – Din
ngr. lemóni.lămâie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lămấie s. f.,
art. lămấia, g.-d. art. lămấii; pl. lămấi, art. lămấilelămâie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lămâie f. rodul lămâiului, oval, gălbuiu și plin de zeamă. [Gr. mod. LEMÓNI].
lămâie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂMẤIE, lămâi, s. f. Fructul lămâiului, de formă sferică alungită, cu coaja galbenă, aromată și cu miezul acru, bogat în vitamine. [
Pr.:
-mâ-ie. —
Var.: (
reg.)
alămấie s. f.] — Din
ngr. lemóni.