lăieș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂIÉȘ, lăieși, s. m. Lăieț. [
Pr.:
lă-ieș] –
Laie +
suf. -aș.lăieș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!lăiéș adj. m.,
s. m.,
pl. lăiéșilăieș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lăieș a. și m. țigan de laie sau nomad, în opozițiziune cu țigan de vatră sau stabil:
ne scot oamenii afară din sat ca pe niște lăieși CR.
lăieș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂIÉȘ, lăieși, s. m. Lăieț. [
Pr.:
lă-ieș] —
Laie +
suf. -aș.