lăicer - explicat in DEX

lăicer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂICÉR, lăicere, s. n. (Reg.) Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții. [Pr.: lă-i-. – Var.: lăvicér s. n.] – La(v)iță + suf. -ar.

lăicer (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LĂICÉR (LĂVICÉR) (‹ la(v)iță) s. n. (Reg.) Scoarță țărănească de lână, lungă și îngustă, ornamentată mai ales liniar, prin alternarea dungilor subțiri cu cele late, în două-trei tonuri de culoare; folosită mai ales în Moldova pentru a acoperi lavițele, pereții sau dușumelele.

lăicer (Dicționaru limbii românești, 1939)
lăicér, V. lăvicer.

lăicer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lăicér (lă-i-)/lăvicér (reg.) s. n., pl. lăicére/lăvicére

lăicer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lăicer n. covor țărănesc îngust și lung: lânuri pentru scoarțe și lăicere CR. [V. laiță].

lăicer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂICÉR, lăicere, s. n. (Reg.) Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții. [Pr.: lă-i-. — Var.: lăvicér s. n.] — La(v)iță + suf. -ar.