lăibărac(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LĂIBĂRÁC,lăibărace, s. n. (Reg.) Laibăr. – Laibăr + suf. -ac.
lăibărac(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lăibărác (pop.) s. n., pl. lăibăráce
lăibărac(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LĂIBĂRÁC,lăibărace, s. n. (Pop.) Laibăr. — Laibăr + suf. -ac.