lăibăraș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LĂIBĂRÁȘ,lăibărașe, s. n. Diminutiv al lui laibăr (1); lăibăruț. [Var.: laibăráș s. n.] – Laibăr + suf. -aș.
lăibăraș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lăibăráș (pop.) s. n., pl. lăibăráșe
lăibăraș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LĂIBĂRÁȘ,lăibărașe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui laibăr (1); lăibăruț. [Var.: laibăráș s. n.] — Laibăr + suf. -aș.