lădoĭ - explicat in DEX

lădoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂDÓI, lădoaie, s. n. Augmentativ al lui ladă; ladă mare. – Ladă + suf. -oi.

lădoi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
lădói, -oaie, s.f. – Ladă simplă, confecționată din lemn, destinată păstrării țesăturilor: „Eu o iau de pă urdzoi / Să o țâp într-un lădoi” (Papahagi 1925: 225). Mai există ladă pentru cereale (sâsâiac) și ladă de zestre (secriul de halube). – Din ladă (< germ. Lade) + -oi.

lădoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lădói s. n., pl. lădoáie

lădoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂDÓI, lădoaie, s. n. Augmentativ al lui ladă, ladă mare. — Ladă + suf. -oi.

lădoĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
lădóĭ n., pl. oaĭe. Augm. d. ladă.