lăcustă - explicat in DEX

lăcustă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂCÚSTĂ, lăcuste, s. f. Nume dat mai multor specii de insecte din ordinul ortopterelor, dăunătoare agriculturii, care se caracterizează prin lungimea antenelor și prin picioarele posterioare foarte lungi, adaptate pentru sărit; insectă care aparține uneia dintre aceste specii. [Var.: locústă s. f.] – Lat. lacusta (= locusta).

lăcustă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
lăcústă (lăcúste), s. f. – 1. Cosaș (Pachytylus migratorius). – 2. Mîncău. – 3. Muc de țigară, chiștoc. – 4. (Arg.) Concubină. – Mr. lăcustă. Lat. *lacusta, în loc de locusta (Pușcariu 934; Densusianu, Hlr., 94; Candrea-Dens., 941; REW 5098; DAR; Rosetti, I, 50; Giuglea, LL, I, 164); cf. it. locusta, sp. langosta, port. lagosta, v. fr. laouste, cat. llangosta. Sensul 3 se explică prin forma mucului de țigară, cf. sp. cigarro; sensul 4, poate prin presupusa lăcomie a concubinelor. – Der. lăcustar, s. m. (pasăre, Pastor roseus).

lăcustă (Dicționaru limbii românești, 1939)
lăcústă f., pl. e (lat. lõcŭsta [it. locusta], pv. sp. longosta, vfr. laouste, nfr. langouste, cat. llangosta, pg. lagosta). Un insect [!] ortopter săritor lung pînă la 6-7 centimetri și care călătorește în stolurĭ și devastează semănăturile. (În delta Dunăriĭ îs foarte multe). Fig. Parazit, devastator, lipitoare: Jidaniĭ îs adevărate lăcuste. – Fals locustă.

lăcustă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lăcústă s. f., g.-d. art. lăcústei; pl. lăcúste

lăcustă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lăcustă f. insectă înaripată ce saltă cu cele două labe dinapoi: lăcustele sunt vătămătoare, căci devoră frunzele vegetalelor. [Lat. vulg. LACUSTA = clasic LOCUSTA].

lăcustă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Lăcustă (Ștefan) m. Domnul Moldovei, sub care veniră lăcustele în țară; asasinat de boieri pentru cruzimile sale (1538-1540).

lăcustă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂCÚSTĂ, lăcuste, s. f. Nume dat mai multor specii de insecte din ordinul ortopterelor, dăunătoare agriculturii, care se caracterizează prin lungimea antenelor și prin picioarele posterioare foarte lungi, adaptate pentru sărit; insectă care aparține uneia dintre aceste specii. [Var.: locústă s. f.] — Lat. lăcustă (= locusta).