lăcușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LĂCUȘÓR,lăcușoare, s. n. Diminutiv al lui lac1; lăculeț. [Var.: lăcșór s. n.] – Lac1 + suf. -ușor.
lăcușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lăcușór s. n., pl. lăcușoáre
lăcușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LĂCUȘÓR,lăcușoare, s. n. Diminutiv al lui lac1', lăculeț. [Var.: lăcșór s. n.] — Lac1 + suf. -ușor.