lăcrimuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LĂCRIMÚȚĂ,lăcrimuțe, s. f. (Reg.) Lăcrimioară (1). [Var.: lăcrămúță s. f.] – Lacrimă + suf. -uță.
lăcrimuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) lăcrimúță (pop.) (lă-cri-) s. f., g.-d. art. lăcrimúței; pl. lăcrimúțe
lăcrimuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LĂCRIMÚȚĂ,lăcrimuțe, s. f. (Pop.) Lăcrimioară (1). [Var.: lăcrămúță s. f.] — Lacrimă + suf. -uță.