lăcoviște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂCOVÍȘTE, lăcoviști, s. f. (
Reg.) Loc apătos, mocirlos, mlăștinos. [
Var.:
lácoviște s. f.] –
Cf. bg.,
scr. lokva „băltoacă”.
lăcoviște (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)lăcovíște, lăcovíști, s.f. (reg.)
1. loc cu apă, apăraie.
2. o leasă de pescuit.
lăcoviște (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LĂCOVÍȘTE (LÁCOVIȘTE) (‹
lac1)
s. f. Sol format pe terenuri cu exces de apă (stagnată la mică adâncime), situat frecvent în lunci, depresiuni etc.; folosit pentru cultură după eliminarea excesului de apă, este foarte fertil.
lăcoviște (Dicționaru limbii românești, 1939)lăcovíște f. (d.
lac și suf. slav
-oviște).
Vest. Băltoagă, loc mocirlos:
smîrcurĭ și lăcovíștĭ (Isp.).
lăcoviște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lăcovíște/lácoviște (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. lăcovíștii/lácoviștii; pl. lăcovíști/lácoviștilăcoviște (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂCOVÍȘTE, lăcoviști, s. f. (
Reg.) Loc apătos, mocirlos, mlăștinos. [
Var.:
lácoviște s. f.] —
Cf. bg.,
sb. lokva „băltoacă”.