lăcătui - explicat in DEX

lăcătui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂCĂTUÍ, lăcătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încuia cu lacătul. – Lacăt + suf. -ui.

lăcătui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
lăcătuí, lăcătuiésc, vb. IV (reg.) 1. a închide cu lacătul. 2. a-și face locaș.

lăcătui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lăcătuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcătuiésc, imperf. 3 sg. lăcătuiá; conj. prez. 3 să lăcătuiáscă

lăcătui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂCĂTUÍ, lăcătuiesc, vb. IV. Traiiz. (Rar) A încuia cu lacătul. — Lacăt + suf. -ui.