lăboaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂBOÁIE, lăboaie, s. f. Augmentativ al lui
labă; labă mare;
p. ext. (
fam. și
peior.) mână grosolană, mare. –
Labă +
suf. -oaie.lăboaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lăboáie (
fam.)
s. f.,
art. lăboáia, g.-d. art. lăboáiei; pl. lăboáielăboaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂBOÁIE, lăboaie, s. f. Augmentativ al lui
labă; labă mare;
p. ext. (
fam. și
peior.) mână grosolană, mare. —
Labă +
suf. -oaie.