lățos - explicat in DEX

lățos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂȚÓS, -OÁSĂ, lățoși, -oase, adj. (Despre animale și despre coama sau blana lor; p. ext. despre lucruri confecționate din blană sau din lână) Cu lațe multe, cu păr ori fir lung și mițos. ♦ (Despre părul sau barba oamenilor) Cu șuvițe lungi, care atârnă în dezordine; neîngrijit; (despre oameni) care are părul sau barba lăsate să crească lungi și neîngrijite. – Lațe + suf. -os.

lățos (Dicționaru limbii românești, 1939)
lățós, -oásă adj. (d. lațe). Vest. Mițoș, flocos: cîne [!] lățos, căcĭulă lățoasă.

lățos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lățós adj. m., pl. lățóși; f. lățoásă, pl. lățoáse

lățos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lățos a. cu păr lung și creț: câine lățos. [V. laț].

lățos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂȚÓS, -OÁSĂ, lățoși, -oase, adj. (Despre animale și despre coama sau blana lor; p. ext. despre lucruri confecționare din blană sau din lână) Cu lațe multe, cu păr ori fir lung și mițos. ♦ (Despre părul sau barba oamenilor) Cu șuvițe lungi, care atârnă în dezordine; neîngrijit; (despre oameni) care are părul sau barba lăsate să crească lungi și neîngrijite. — Lațe + suf. -os.