lăți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂȚÍ, lățesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) face mai lat, mai larg sau mai turtit. ♦ A (se) întinde în toate direcțiile, a face să devină sau a deveni (mai) întins; a (se) mări. ♦
Refl. Fig. A se răspândi, a se împrăștia, a se propaga. – Din
lat.lăți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lățí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. lățésc, imperf. 3
sg. lățeá; conj. prez. 3
să lățeáscălăți (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂȚÍ, lățesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) face mai lat, mai larg sau mai turtit. ♦ A (se) întinde în toate direcțiile, a face să devină sau a deveni (mai) întins; a (se) mări. ♦
Refl. Fig. A se răspândi, a se împrăștia, a se propaga. — Din
lat.lățì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lățì v.
1. a (se) face lat;
2. fig. a se răspândi:
șe lăți faima. [Lat. LATESCERE].