lâncezi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÂNCEZÍ, lâncezesc, vb. IV.
Intranz. (Despre oameni) A se afla într-o stare de slăbiciune sau de moleșeală; a nu avea chef de nimic. ♦
Fig. (Despre activități) A stagna. – Din
lânced.lâncezi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lâncezí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. lâncezésc, imperf. 3
sg. lâncezeá; conj. prez. 3
să lâncezeáscălâncezi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÂNCEZI, lâncezesc, vb. IV.
Intranz. (Despre oameni) A se afla într-o stare de slăbiciune sau de moleșeală; a nu avea chef de nimic. ♦
Fig. (Despre activități) A stagna. — Din
lânced.lâncezì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lâncezì v.
1. a fi într’o stare de slăbiciune îndelungată;
2. a suferi de continuitatea unui rău:
a lâncezi în mizerie; 3. a-și consuma puterile:
acest arbore lâncezește din lipsă de apă; 4. fig. a fi lipsit de vigoare, de vioiciune:
interesul lâncezește în actul al treilea.