lâncezeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÂNCEZEÁLĂ s. f. Stare de moleșeală trupească și sufletească; toropeală, lâncezire. ♦
Fig. Lipsă de activitate; stagnare. –
Lâncezi +
suf. -eală.lâncezeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lâncezeálă s. f.,
g.-d. art. lâncezéliilâncezeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lâncezeală f.
1. starea unei ființe slabe și bolnave;
2. descurajare morală sau fizică;
3. fig. lipsă de interes, de activitate.