kripton - explicat in DEX

kripton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
KRIPTÓN s. n. Element chimic din familia gazelor nobile, incolor, fără miros și fără gust. – Din fr. krypton.

kripton (Dicționar de neologisme, 1986)
KRIPTÓN s.n. Element chimic din familia gazelor rare, folosit la umplerea becurilor cu incandescență. [Var. cripton s.n. / < fr. krypton, cf. gr. kryptos – ascuns].

kripton (Marele dicționar de neologisme, 2000)
KRIPTÓN s. n. element chimic din familia gazelor inerte, obținut prin distilarea fracționată a aerului lichid, folosit la becurile cu incandescență. (< fr. krypton)

kripton (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
KRIPTÓN (‹ fr. {i}; {s} kryptos „ascuns”) s. n. Element chimic (Kr; nr. at. 36, m. at. 83,8) din familia gazelor nobile, obținut prin distilarea fracționată a aerului lichid. Se combină numai cu fluorul, la temperatura aerului lichid, sub acțiunea descărcărilor electrice la întuneric. A fost descoperit (1898) de Sir W. Ramsey și M.W. Travers.

kripton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
kriptón s. n.; simb. Kr

kripton (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
KRIPTÓN s. n. Element chimic din familia gazelor nobile, incolor, fără miros și fără gust. — Din fr. krypton.