keta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)KÉTA s. f. Pește înrudit cu păstrăvul, dar mult mai mare ca acesta, care trăiește în mările din Extremul Orient și din care se obțin icrele de Manciuria
(Oncorhynchus keta). – Din
rus. keta.keta (Marele dicționar de neologisme, 2000)KÉTA s. f. pește teleostean înrudit cu păstrăvul, dar mai mare, care trăiește în mările din Extremul Orient și migrează în fluvii pentru reproducere. (< rus.
keta)
keta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)kéta s. f.keta (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)KÉTA (‹ rus.)
s. f. Pește teleostean înrudit cu păstrăvul, de
c. 50-75 cm lungime (
Oncorhynchus keta). Trăiește în mările din Extremul Orient și migrează în fluvii pentru reproducere. De la
k. se obțin icrele de Manciuria.
keta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)KÉTA s. f. Pește înrudit cu păstrăvul, dar mult mai mare ca acesta, care trăiește în mările din Extremul Orient și din care se obțin icrele de Manciuria
(Oncorhynchus keta). — Din
rus. keta.