karma - explicat in DEX

karma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
KÁRMA s. f. (În sistemul filozofic brahmanic) Noțiune care desemnează o lege universală în virtutea căreia soarta oamenilor ar fi determinată de acțiunile lor din încarnările anterioare; fatalitate, destin. – Din engl., fr. karma.

karma (Dicționar de neologisme, 1986)
KÁRMA s.f. (În religiile budiste) Suma consecințelor etice ale acțiunilor bune sau rele ale unei persoane care determină avatariile reîncarnărilor. ♦ Fatalitate, destin. [< fr., engl., it. karma < sanscr. karma – operă, acțiune].

karma (Marele dicționar de neologisme, 2000)
KÁRMA s. f. noțiune a filozofiei budiste care desemnează renașterile și reîncarnările succesive ale sufletelor, migrația acestora după moarte, în funcție de faptele săvârșite pe pământ; fatalitate, destin. (< engl., fr., sancr. karma)

karma (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
KÁRMA (KARMAN) (‹ engl., fr.; cuv. sanscrit „acțiune”) subst. (În hinduism și alte religii orientale – jainism, budism) Forță impersonală, care cântărește toate faptele, bune și rele, pe care orice ființă le întreprinde în decursul vieții și, totodată, forța implacabilă care determină, în cadrul ciclului de transmitere a sufletelor, calitatea vieții următoare.

karma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
kárma s. f., g.-d. kármei

karma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
KÁRMA s. f. (în hinduism și religii orientale, jainism, budism) Forță impersonală care cântărește toate faptele în decursul vieții și care determină, în ciclul de transmigrare a sufletelor, calitatea vieții unnătoare. — Din engl., fr. karma.