karling - explicat in DEX

karling (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
KÁRLING, karlinguri, s. n. (Geol.) Creastă de munte stâncoasă, ascuțită; custură (2). – Din germ. Karling.

karling (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
KÁRLING, kárlinguri s.n. Creastă de munte stâncoasă, crenelată și ascuțită, specifică morfologiei glaciare. (cf. germ. Karling, fr., engl. karling) [def. MDN]

karling (Dicționar de neologisme, 1986)
KÁRLING s.n. (Geol.) Horn. [< germ. Karling, cf. fr., engl. karling].

karling (Marele dicționar de neologisme, 2000)
KÁRLING s. n. creastă de munte stâncoasă, crenelată și ascuțită, specifică morfologiei glaciare. (< germ. Karling, fr., engl. karling)

karling (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!kárling s. n., pl. kárlinguri

karling (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
KÁRLING, karlinguri, s. n. (Geol.) Creastă de munte stâncoasă, ascuțită; custură (2). — Din genn. Karling.