karate - explicat in DEX

karate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
KARATÉ s. n. Metodă japoneză de luptă care folosește în atac sau apărare mișcări rapide și violente, fără a apela la vreo armă. [Acc. și: karáte]. – Din fr. karaté.

karate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
KARATÉ s.n. (Sport) Metodă japoneză de luptă care înglobează o serie de poziții, deplasări, lovituri cu mâna sau cu piciorul, blocaje, eschive, parade. (cf. fr. karaté < cuv. jap., din kara = gol + te = mână) [def. MDN]

karate (Dicționar de neologisme, 1986)
KARATÉ s.n. Metodă de luptă de origine japoneză, care face apel în atac sau apărare doar la mijloace naturale. [< fr. karaté].

karate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
KARATÉ s. n. (sport) metodă japoneză de luptă care înglobează o serie de poziții, deplasări, lovituri cu mâna sau cu piciorul, blocaje, eschive, parade. (< fr. karaté)

karate
KARÁTE s. n. Artă marțială japoneză fondată pe educația voinței și pe stăpânirea de sine, care folosește în atac sau în apărare mișcări rapide și violente, fără arme. – Din fr. karaté „arta mâinilor goale“ < cuvânt japonez.

karate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
karáte s. n.

karate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
KARÁTE (‹ fr.; cuv. japonez „arta mâinilor goale”) subst. Formă străveche de luptă fără arme, apărută (c. sec. 4) în China și Japonia (practicată de samurai) și bazată pe știința concentrării și a loviturilor decisive în punctele vitale ale corpului, ea având o eficacitate rapidă în apărare și contraatac. A devenit sport în 1926, fiind transformată într-un gen de luptă care îmbină pregătirea fizică (o mare varietate de procedee care exclud loviturile în punctele vitale) cu cea spirituală. În 1968 a fost fondată Federația Internațională de K., primele campionate mondiale începând să se desfășoare din 1970, iar cele europene din 1971.

karate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
KARÁTE s. n. Metodă japoneză de luptă care folosește în atac sau apărare mișcări rapide și violente, fără a apela la vreo armă. [Acc. și: karaté]. — Din fr. karaté.