kappa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)KÁPPA s.m. A zecea literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului
k. [scris
k] (din fr.
kappa < gr. < orig. semit.; cf. ebr.
kaph) [def.
MDN]
kappa (Marele dicționar de neologisme, 2000)KÁPPA s. m. a zecea literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului k. (< fr.
kappa)
kappa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)káppa (literă grecească)
s. m. pl. káppa; ϰ, K
kappa (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)KAPPA (în mitologia japoneză), ființă supranaturală amfibie, de mărimea unui copil de 12-13 ani, cu figură de tigru; pe cap are o scobitură în care păstrează apa, aceasta constituind sursa sa de energie.
kappa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)KÁPPA, kappa, s. m. 1. Numele celei de a zecea litere a alfabetului grecesc (și neogrec), corespunzând sunetului k.
2. Sunet notat cu această literă. — Din
gr. káppa.