kaon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)KAÓN,
kaóni, s.m.
a. Particulă elementară, mezonul K.
b. Mezon instabil care poate să prezinte sarcină electrică sau să fie neutră și este de aproximativ 970 de ori mai greu decât un electron. (din fr.
kaon < vocab. științif. internaț.
ka = kappa [de la
mezonul K, denumirea sa anterioară) + suf.
-on) [def. a.
MDN, b.
MW]
kaon (Marele dicționar de neologisme, 2000)KAÓN s. m. particulă elementară, mezonul K. (< fr.
kaon)
kaon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)kaón s. m.,
pl. kaóni