kantism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)KANTÍSM s. n. (
Fil.) Kantianism. – Din
fr. kantisme.kantism (Dicționar de neologisme, 1986)KANTÍSM s.n. Kantianism. ♦ Tendință de a se inspira din doctrina lui Kant. [Cf. fr.
kantisme, it.
kantismo < Kant – unul dintre întemeietorii idealismului clasic german].
kantism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)kantísm s. n.kantism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)kantism n. V.
Kant.kantism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)KANTÍSM s. n. (
Fil.) Kantianism. — Din
fr. kantisme.