kantianism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)KANTIANÍSM s. n. Sistem filozofic inițiat de Kant; kantism. [
Pr.:
-ti-a-] –
Kantian +
suf. -ism.kantianism (Marele dicționar de neologisme, 2000)KANTIANÍSM s.n. Doctrina filozofică a lui Kant, care recunoaște existența lumii materiale în afara conștiinței, negând însă posibilitatea de a o cunoaște. (din it.
kantianismo)
kantianism (Dicționar de neologisme, 1986)KANTIANÍSM s.n. Doctrina filozofică a lui Immanuel Kant; kantism. [Pron.
-ti-a-. / < fr.
kantianisme].
kantianism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)KANTIANÍSM (‹
kantian)
s. n. Doctrină suscitată de filozofia lui Kant, care i-a opus pe adepții operei kantiene (K.Chr.E. Schmid, J.S. Beck) și contestatarii săi (K.L. Reinold, G.E. Schulze, C.G. Bardili, F.H. Jacobi, J.G. Herder) și a premers sistemelor filozofice ale postkantianismului (J.G. Fichte, F.W. Schelling și G.W.F. Hegel).
V. neokantianism.kantianism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)kantianísm (-ti-a-) s. n.kantianism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)KANTIANÍSM s. n. Sistem filosofic inițiat de Kant; kantism. [
Pr.:
-ti-a-] —
Kantian +
suf. -ism.