kantele (Marele dicționar de neologisme, 2000)
KANTÉLE s.n. a. Instrument popular karelian (din zona Kareliei – republică autonomă din NV Rusiei, din partea europeană; în trecut (1940-1956) cunoscută drept Republica Karelo-Finlandeză) cu coarde, întinse deasupra unei mici cutii de rezonanță, care se ating cu degetele. b. Țiteră tradițională finlandeză, având la origine cinci coarde, iar în prezent putând ajunge până la treizeci. (cf. germ. Kantele < cuv. fin.) [def. b. MW]
kantele (Dicționar de neologisme, 1986)
KANTÉLE s.n. Instrument popular carelian cu coarde întinse deasupra unei mici cutii de rezonanță, care se ating cu degetele. [< germ., finl. kantele].