kalmâc - explicat in DEX

kalmâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
KALMẤC, -Ă s. m. și f. v. calmuc.

kalmâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
kalmấc adj. m., s. m., pl. kalmấci; adj., f., s. f. kalmấcă, pl. kalmấce

kalmâc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
KALMẤC, -Ă, kalmâci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Populație de rasă mongolă răspândită în Rusia, Mongolia și nord-vestul Chinei, stabilită în sec. XVII în regiunea de la vărsarea Volgăi; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Kalmâkia sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Republicii Kalmâkia sau kalmâcilor (1), privitor la Kalmâkia sau la kalmâci. ♦ (Substantivat, f.) Limba kalmâcă. [Var.: calmuc, -ă s. m. și f., adj.] — Din rus. kalmyk. Cf. fr. Kalmouk.