juvăț - explicat in DEX

juvăț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JUVẮȚ, juvețe, s. n. Laț la capătul unei funii; ștreang. [Pl. și: juvățuri] – Din ucr. žyvec.

juvăț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
juvăț, juvețe, s.n. (reg.) 1. laț, sfâc, arcan (la capătul unui ștreang sau al unei funii) spre a prinde ceva cu el. 2. (la hamurile calului) valul ștreangului. 3. funie de spânzurat oameni; coardă, ștreang de spânzurătoare.

juvăț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
juvắț (juvéțe), s. n. – 1. Laț de prins cîinii. – 2. Lațul spînzurătoarei, ștreang. Sl. živĭcĭ (Conev 130), cf. rut. živec (DAR).

juvăț (Dicționaru limbii românești, 1939)
juvắț n., pl. ețe (rudă cu gînj). Est. Arcan, laț de prins animalele. Șĭ-a pus juvățu'n gît, s’a spînzurat. V. bilț.

juvăț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
juvắț s. n., pl. juvéțe

juvăț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
juvăț n. lațul ștreangului (la cal). [Origină necunoscută].

juvăț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JUVẮȚ, juvețe, s. n. Laț la capătul unei funii; ștreang. [Pl. și: juvățuri] — Din ucr. žyvec.