justificațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUSTIFICAȚIÚNE s. f. v. justificație.justificațiune (Dicționar de neologisme, 1986)JUSTIFICAȚIÚNE s.f. Justificare. [Var.
justificație s.f. / < fr.
justification, lat.
iustificatio].
justificațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)* justificațiúne f. (lat.
justificátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a te justifica. Proba unuĭ lucru:
justificațiunea unuĭ fapt. – Și
-áție, dar maĭ ales
-áre.justificațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUSTIFICAȚIÚNE s. f. v. justificație.