justificație - explicat in DEX

justificație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JUSTIFICÁȚIE, justificații, s. f. Justificare. [Var.: justificațiúne s. f.] – Din fr. justification, lat. justificatio, -onis.

justificație (Dicționar de neologisme, 1986)
JUSTIFICÁȚIE s.f. v. justificațiune.

justificație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
JUSTIFICÁȚIE s. f. justificare. (< fr. justification, lat. iustificatio)

justificație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
justificáție (rar) (-ți-e) s. f., art. justificáția (-ți-a), g.-d. art. justificáției; pl. justificáții, art. justificáțiile (-ți-i-)

justificație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JUSTIFICÁȚIE, justificații, s. f. (Rar) Justificare. [Var.: justificațiúne s. f.] — Din fr. justification, lat. justificatio, -onis.