justițiabil - explicat in DEX

justițiabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. justiciable.

justițiabil (Dicționar de neologisme, 1986)
JUSTIȚIÁBIL, -Ă s.m. și f. Cel care apare ca parte într-un proces. [Pron. -ți-a-. / cf. fr. justiciable].

justițiabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
JUSTIȚIÁBIL, -Ă s. m. f. cel care apare ca parte într-un proces. (< fr. justiciable)

justițiabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
* justițiábil, -ă adj. (fr. justiciable, d. justicier, a pedepsi cu o pedeapsă corporală un condamnat; it. giustiziare). Supus uneĭ jurisdicțiunĭ: el e justițiabil de curtea din Galațĭ. Fig. Un autor este justițiabil de critică. Subst. Nu-s justițiabilu tăŭ.

justițiabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
justițiábil (-ți-a-) s. m., pl. justițiábili

justițiabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
justițiabil a. supus unei juridicțiuni.

justițiabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e, s. m. și f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [Pr.: -ți-a-] — Din fr. justiciable.