jurubiță - explicat in DEX

jurubiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JURUBÍȚĂ, jurubițe, s. f. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. – Jirebie¹ + suf. -iță.

jurubiță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
jurubiță, jurubițe s. f. 1. persoană glumeață. 2. femeie delicată. 3. penis subdimensionat; penisul unui copil mic.

jurubiță (Dicționaru limbii românești, 1939)
jurubíță f., pl. e. (dim. d. jurebie, jerebie). Fascicul (legăturică) de fire de ață orĭ sfoară (E maĭ mare de cît vĭarba și maĭ mică de cît sculu). Fig. Iron. Munt. Fată neserioasă: nu-țĭ lua servitoare jurubița asta !

jurubiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jurubíță s. f., g.-d. art. jurubíței; pl. jurubíțe

jurubiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jurubiță f. sul de fire răsucite. [V. jerebie].

jurubiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JURUBÍȚĂ, jurubițe, s. f. Scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură. — Jirebie¹ + suf. -iță.